Pagini

Spusele lui Budha:“Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.”

luni, 13 februarie 2012

Cite ceva despre creierul copilului dvs.



Va tineti copilul in brate si acesta isi inchide ochisorii din cauza luminii puternice. In acest moment, un neuron legat de retina sa, realizeaza o conexiune cu unul din creier aflat in zona vizuala a cortexului. Ii atingeti usurel palma cu degetul dvs: il va apuca, il va strange si ii va da in cele din urma drumul. Terminatiile nervoase (neuronii din palma sa) stabilesc legaturi cu cei din creier din zona senzitiva-motoare a cortexului. Plange in toiul noptii, il hraniti si ii zambiti cu drag: va observa pentru ca natura a facut astfel incat distanta de la ochii dvs. la cei ai copilului sa fie egala cu distanta pana la care copilul nou nascut vede.

Neuronii din creier trimit impulsuri electrice pe circuitul care controleaza emotiile. Il asezati pe genunchii dvs. si-I vorbiti: neuronii din urechea sa realizeaza conexiunea cu cortexul auditiv.

Creierul bebelusului este o masinarie permanent in functiune, trilioane de neuroni asteapta sa se cupleze pentru a forma "mintea" . Experientele din copilarie, arata numeroase studii, ajuta la formarea circuitelor din creier - pentru muzica si stiinte exacte, limbaj si emotii.
Si dvs. sunteti convins(a) ca va jucati numai cu copilul dumneavoastra!

Cand se naste un copil, creierul sau este o "amestecatura" de neuroni, toti asteptand sa fie implicati in construirea celei mai complexe tesaturi - mintea umana. Unii neuroni au realizat deja conexiuni, prin intermediul genelor aflate in "oul" fertilizat, formand circuite care controleaza bataile inimii, respiratia, temperatura corpului sau produc reflexele. Dar trilioane si trilioane de neuroni, mai multe decat cip-urile dintr-un Pentium inainte de instalarea soft-uri-lor sunt puri, si au un potential infinit. Daca neuronii sunt folositi, ei formeaza circuite in creier prin legarea de alti neuroni.

Daca nu sunt utilizati, mor! Este vorba de experientele traite in copilarie, ele determina care neuroni sunt folositi si formeaza circuite in creier, la fel ca un programator care cu ajutorul tastaturii configureaza legaturile intr-un computer. Tastele care au fost apasate - ce experiente a avut copilul - , vor influenta caracterul viitorului adolescent sau adult : va fi inteligent sau ..mai putin, fricos sau indraznet, vorbaret sau mai putin familiarizat cu vocabularul. Experientele din pruncie si copilarie sunt atat de importante, afirma neurobiologistul specialist in pediatrie Harry Chugani, astfel incat pot schimba complet "soarta" pe care copilul o va avea.

La maturitate, creierul are mai mult de 100 de trilioane de conexiuni intre neuroni - mai mult decat numarul galaxiilor cunoscute din univers - ceea ce-I da acestuia puterea de neegalat! Traditia spune ca, aceste conexiuni sunt predeterminate de genele din ovulul fertilizat. Adevarul este ca, numai jumatate din gene sunt implicate in sistemul nervos, si acest numar nu este suficient pentru a determina complexitatea retelelor din creier.

Genele pot determina numai circuitele de baza ale creierului, si altceva va modela trilioanele de conexiuni. Acest altceva este: mediul inconjurator, mesajele pe care creierul le primeste din exterior. Conform unei vechi paradigme, " sunt doua etape de importanta ale conexiunilor din creier: o perioada timpurie, cand experienta nu este necesara, si o perioada tarzie, cand avem nevoie de ea" O data cuplat, exista limite in ceea ce priveste abilitatea creierului de a se "autoforma".

LIMITE DE TIMP. Numite "perioade critice" , sunt ferestre ale oportunitatilor pe care natura le inchide una cate una, incepand de la nastere si continuand cu fiecare aniversare a copilului dvs. Oamenii de stiinta au facut experiente pe pisici. Le-au lasat sa deschida numai un ochi imediat dupa nastere, pe celalalt acoperindu-l pana la maturitate. In creierul lor, numai cateva legaturi erau realizate catre cortexul vizual .

Cand le-au descoperit si celalalt ochi, nu s-au mai realizat legaturi noi. Zona senzoriala a creierului se maturizeaza in copilarie; circuitul emotional este complet realizat la pubertate, lobul frontal - unde se afla centrii inteligentei - se dezvolta pana cel mai tarziu in jurul varstei de 16 ani. Datorita acestei noi interpretari, implicatiile pot fi promitatoare sau ingrijoratoare. Cu "intrari" potivite la timpul potrivit , aproape orice este posibil.
Limbajul:

Inainte de a exista cuvintele, in lumea noului nascut exista sunetele. Cand copilul aude un sunet iar si iar, neuronii din urechea sa stimuleaza formatiunile raspunzatoare de conexiunile din zona auditiva a cortexului. Bebelusii sunt cu desavarsire "surzi" la sunetele care nu apartin limbii lor (deci nu le aud in mod frecvent). In jurul varstei de 12 luni, copiii pierd abilitatea de a depista sunetele care nu apartin limbii materne. In acest fel savantii explica de ce, invatarea unei limbi straine dupa invatarea limbii materne este atat de dificila ( si recomanda invatarea simultana). " Harta perceptiilor formata pentru limba materna impiedica invatarea unei alte limbi".

Cu alte cuvinte, circuitele sunt formate pentru spaniola de exemplu, iar neuronii ramasi nefolositi si-au pierdut abilitatea in a forma noi conexiuni de baza. Un copil care va invata o limba straina dupa varsta de 10 ani, nu o va putea vorbi ca pe limba materna. De asemenea, limbile asemanatoare ca romana si franceza sunt mai usor de invatat. Odata stabilit circuitul de baza, bebelusul este pregatit sa transforme sunetele in cuvinte.

Cu cat va auzi mai multe cuvinte, cu atat va invata mai repede sa vorbeasca. Copiii ai caror mame le vorbesc permanent vor sti cu 131 de cuvinte mai mult la 20 de luni, decat cei ai caror mame sunt taciturne sau nepasatoare.; la 25 de luni vor sti pana la 295 de cuvinte. Nu conteaza cate cuvinte foloseste mama in conversatia cu copilul: sunetul cuvintelor, se pare, determina construirea unui circuit neural care, dupa aceea, va absorbi mai multe cuvinte.
Muzica:

Cercetatorii de la Universitatea din Konstanz - Germania, afirma faptul ca expunerea la muzica determina realizarea circuitelor neurale. In creierul a noua cantareti la chitara, examinati cu ajutorul rezonantei magnetice, dimensiunea zonei somato-senzoriala din cortex, dedicata degetului mare de la mana stanga era semnificativ mai mare decat la altii care nu cantau. Cat cantau acestia in fiecare zi, nu este relevant si nu afecteaza dimensiunea hartii corticale. Dar varsta la care au inceput sa cante, conteaza: cu cat un copil va canta mai timpuriu la un instrument, cu atat cortexul ii va aloca o zona mai mare.

Ca si alte circuite formate in copilarie, este afectat si cel legat de muzica. Wayne State's Chugani a cantat la chitara din copilarie, dupa care a abandonat-o. Mai tarziu, a inceput sa ia lectii de pian impreuna cu fiica sa. Invata cu usurinta, dar nu-si putea "convinge" degetele sa-I urmeze instructiunile. In momentul in care a reinceput sa cante la chitara, a regasit-o cu usurinta, "cantecele ii erau inca in cap".
Logica:

Oamenii de stiinta banuiesc ca toate "mintile" ordonate se caracterizeaza prin structuri similare ale retelei neuronale. " Daca lucrati cu copii mici, - afirma ei - nu trebuie sa-i invatati matematici superioare sau sah. Dar, acestia sunt interesati de muzica , si pot chiar sa compuna melodii." Astfel ca, au fost facute studii pe 19 prescolari pe care i-au inscris la lectii de pian sau de muzica.

Dupa 8 luni, cercetatorii au descoperit faptul ca, acesti copii si-au imbunatatit in mod substantial capacitatea de a se orienta in spatiu, comparativ cu alti copii care nu au luat lectii de muzica (rezolvau usor labirinturi, desenau figuri geometrice si reconstruiau cu usurinta blocuri de lego bicolore). Mecanismul din spatele "efectului Mozart" ramane invaluit in mister, dar cercetatorii banuiesc ca, atunci cand copiii isi exerseaza neuronii ascultand muzica clasica, " isi excita structura intrinseca a creierului si il utilizeaza intr-o masura mai mare in sarcini mai complexe.
Emotiile:

Baza circuitelor neuronale care controleaza emotiile este pusa inainte de nastere. Mai apoi, parintii le dezvolta. Poate ca, cea mai puternica influenta, este ceea ce psihiatrul Daniel Stern numeste atasament. Daca tipetelor de placere ale bebelusului li se raspunde cu zambete si imbratisari, daca bucuria de a descoperi ceva nou este impartasita, circuitele pentru aceste emotii sunt realizate.

Aparent, creierul utilizeaza acelasi traseu pentru a genera emotii si pentru a raspunde la ele. Daca o emotie este reciproca, semnalele electrice si chimice care au produs-o, sunt mult mai puternice. Daca emotiile sunt privite cu indiferenta - aceste circuite devin confuze si in final se distrug. Ideea este sa nu priviti cu indiferenta tot timpul aceste emotii - exceptiile nu vor afecta copilul pe viata .

Dupa unele studii, o mama incapabila sa impartaseasca emotiile copilului pentru ca este foarte pasiva, va avea un copil incapabil sa simta emotii sau bucurii. Un tata isi linisteste cu blandete copilul atunci cand acesta tipa, altul il pune in patutul lui; o mama isi imbratiseaza copilul care tocmai si-a lovit genunchii, o alta tipa la el: " este numai din vina ta!". Prima reactie este importanta pentru linistirea copilului, celelalte nu dovedesc sincronizare emotionala. Intre 10 si 18 luni, multe celule din cortexul prefrontal, responsabil cu emotiile, sunt gata sa formeze conexiuni.

Circuitele par sa se constituie si sa se dezvolte in mod controlat, sunt capabile sa calmeze starea de agitatie prin insuflarea ratiunii in iesirile emotionale. Se pare ca, atitudinea parintilor in sensul calmarii, antreneaza acest circuit, astfel incat, copilul invata sa se calmeze singur. Stresul si indiferenta distrug aceste circuite.

Acestea toate se petrec foarte devreme dar efectele se vor vedea mai tarziu.Aceste circuite se afla in "amigdala", o structura mititica, situata adanc in creier, care "scaneaza" toate intrarile de natura emotionala. Impulsurile vizuale si auditive sunt captate de amigdala inainte de a ajunge in zona "rationala" a neocortexului. Daca un sunet sau o imagine a fost dureroasa inainte - un tata beat care ajunge acasa si-si bate familia - amigdala inunda circuitele cu neurochimicale inainte ca informatia sa fie procesata de creier. Amintirea tatalui "amenintator" va induce frica! Daca circuitele sunt excitate in acest fel o perioada mai lunga, creierul ramane in "alerta maxima". Chiar si atitudinile nonverbale: expresii faciale, zgomote puternice - pot fi periculoase. Ca rezultat, cortexul nu se mai dezvolta corespunzator si are probleme in a asimila informatii complexe, cum ar fi limbajul.
Miscarea:

Miscarile fetale incep pe la 7 saptamani si se fac simtite undeva intre 15 si 17 saptamani. In acest moment, regiunile din creier care controleaza miscarea incep sa se dezvolte. Perioada critica dureaza ceva: celulelor din creier le trebuiesc in jur de 2 ani , pentru a controla miscarea si pentru a forma circuite functionale. Daca veti restrictiona activitatea, veti inhiba procesul de formare al conexiunilor sinaptice din creier.

Fereastra aceasta se va inchide cativa ani mai tarziu: un copil imobilizat inaintea varstei de 4 ani, va invata eventual sa mearga, dar niciodata fara a se impiedica, fara defect. Exista multe circuite care inca nu au fost descoperite, si nu in ultimul rand, multe influente ale mediului inconjurator care sa le influenteze pozitiv sau negativ. Oamenii de stiinta au stabilit faptul ca putin dupa varsta de 3 ani, cresterea IQ-ului incepe sa nu mai fie atat de spectaculoasa.

A fost facut un experiment numit "Proiectul Abecedar". 120 de copii din familii nevoiase au fost implicati intr-una din cele 4 grupe prestabilite: educatie intensiva intr-o institutie de invatam de la 4 luni la 8 ani, de la 4 luni la 5 ani , de la 5 ani la 8 ani si deloc. Veti intreba "ce inseamna a educa un copil de 4 luni?" Nimic deosebit: sa-I vorbesti, sa te joci cu el (cum ar fi cucu-bau), sa-l ingrijesti.

Toate jocurile specifice fiecarei varste sunt descrise in cartea : "Learningames" - toate cele 200 de activitati destinate dezvoltarii cunoasterii, limbajului, dezvoltarii din punct de vedere motor sau social. Ramey and Frances Campbell de la Universitatea din Carolina de Nord au aratat faptul ca, copiii implicati in Proiectul Abecedar inca din faza prescolara sunt mult mai buni la matematica si la citire in jurul bvarstei de 15 ani, comparativ cu copiii neimplicati in proiect. Cu cat copiii sunt inscrisi mai devreme intr-o forma de invatamant, cu atat vor fi mai mari castigurile.

O interventie in acest sens dupa varsta de 5 ani, nu aduce nici un beneficiu din punctul de vedere al IQ-ului. Apare ca evidenta intrebarea: daca "fereastra mintii" se inchide, pentru marea majoritate, inainte de a intra in scoala primara, orice speranta este pierduta pentru copiii ai caror parinti nu s-au gandit sa-I stimuleze aratandu-le poze sau vorbind cu ei in scopul dobandirii unui vocabular adecvat? Nu! Creierul isi pastreaza abilitatea de invatare intreaga viata. Cu toate acestea, copiii ai caror circuite neurale nu au fost stimulate inainte de a merge la gradinita, nu vor ajunge niciodata sa fie ceea ce ar fi putut fi.

Poate veti spune: niciodata nu este prea tarziu! Afirma Joseph Sparling, initiatorul "proiectului Abecedar" ; dar, se pare ca este ceva foarte special legat de primii ani de viata. Important de retinut este faptul ca, ne nastem cu un potential imens - potential care poate fi pus in valoare numai daca este "scris", daca este prelucrat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu