Pagini

Spusele lui Budha:“Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.”

miercuri, 18 iunie 2014

COPILĂRIA PETRECUTĂ ÎN SĂRĂCIE ARE EFECTE NOCIVE ASUPRA CREIERULUI



De Brian Merchant

Acesta e creierul tău afectat de sărăcie. Imagine: Universitatea din Illinois.

Copilăria petrecută în sărăcie îți afectează nasol creierul. Sărăcia poate crea un climat turbulent marcat de stres cronic. Când ești sărac, de obicei trăiești în medii aglomerate, zgomotoase, și îți frângi mâinile gândindu-te de unde o să faci rost de următoarea masă. Simți aproape tot timpul că nu ești egal cu prietenii tăi. Poate locuiești cu părinții care și ei sunt stresați mereu. Și oamenii de știință au descoperit că tot stresul acesta poate avea un efect permanent asupra abilității creierului de a procesa și gestiona emoțiile.


Cu alte cuvinte, sărăcia poate configura altfel circuitele creierului celor care au ghinionul să se nască săraci. E o descoperire importantă în epoca noastră a inegalității veniturilor, în care rata sărăciei e în creștere în State, în ciuda profiturilor tot mai mari ale celor bogați.

„Descoperirile noastre sugerează că stresul prin care treci când ai o copilărie sărăcăcioasă declanșează un altfel de mecanism de funcționare a creierului la maturitate”, a spus dr. K Luan Phan, profesor de psihiatrie la Universitatea din illinois, Colegiul de medicină din Chicago, care a dirijat o echipă de cercetători care tocmai a publicat un studiu ce dezvăluie legătura dintre sărăcie și disfuncțiile creierului.

Maturizarea care se petrece în condiții de sărăcie poate duce la disfuncții permanente ale cortexului prefrontal și ale amigdalei – care, potrivit cercetătorilor, „a fost asociată cu tulburări de stare printre care se numără depresia, anxietatea, agresiunea impulsivă și abuzul de substanțe chimice”.

În studiu, echipa lui Phan a examinat patruzeci și nouă de tineri de 24 de ani, dintre care jumătate au trăit în sărăcie de la vârsta de nouă ani. Au făcut hărți ale părților creierului care se ocupă cu reglarea emoțiilor și au descoperit că cei care crescuseră în sărăcie indicau o activitate mai intensă în amigdală, regiunea din creier „cunoscută pentru rolul ei în gestionarea fricii și a emoțiilor negative”. Aveau mai puțină activitate decât prietenii lor în cortexul prefrontal, care ajută la reglarea comportamentului emoțional.

Potrivit cercetărilor, „cantitatea de stres cronic din copilărie până în adolescență – cauzată de condițiile grele de locuire, aglomerație, zgomot, certuri în familie, violență – stabilește relația dintre sărăcia în copilărie și funcția creierului prefrontal în timpul reglării emoționale”.



„... condițiile de sărăcie au impus o povară mentală similară cu pierderea a 13 puncte din IQ sau comparabilă cu diferența cognitivă dintre alcoolicii cronici și adulții normali.”

Cu cât te-ai confruntat cu mai mult stres în timpul creșterii, cu atât îți va fi mai greu să-ți controlezi emoțiile și să faci față provocărilor complexe ale maturității. Munca lui Phan e o dovadă în plus că săracii nu „merită” să fie săraci, așa cum le place conservatorilor să comenteze.

Mai devreme anul acesta, un alt studiu publicat în Science a descoperit că același stres indus de sărăcie care dăunează creierului tânăr limitează drastic și funcția cognitivă. Acest studiu a oferit dovezi că sărăcia ne uzurpă frecvența mentală – avem mai puțin timp și ne scade înclinația și abilitatea de a rezolva probleme complexe atunci când suntem stresați. Emily Badger de la The Atlantic a făcut următoarea analogie în analiza studiului: „...condițiile de sărăcie au impus o povară mentală similară cu pierderea a 13 puncte din IQ sau comparabilă cu diferența cognitivă dintre alcoolicii cronici și adulții normali.”

E pur și simplu mai greu să gândești sau să faci planuri eficient atunci când ești stresat perpetuu. Asta înseamnă că e mult mai greu să ajungi în clasa de mijloc – să studiezi pentru examene, să te pregătești pentru facultate, să cauți joburi – când ai crescut în sărăcie. Trebuie să faci eforturi imense față de cei care au avut o copilărie normală. Familiile cu venituri mici nu au doar probleme financiare, ci și cognitive, spun cercetătorii care au întocmit raportul publicat în Science.

Momentan există în America 46,5 de milioane de oameni care trăiesc în sărăcie, dintre care mulți sunt copii. Zeci de milioane de oameni care au dezavantaje cognitive fără să aibă vreo vină și ai căror copii ar putea să se maturizeze cu creiere disfuncționale din această cauză. Cercetarea descrie un curent distopic tulburător – o prăpastie tot mai mare nu doar între săraci și bogați, ci și între abilitățile săracilor și ale bogaților de a funcționa la capacitatea maximă a potențialului lor.

Aceasta e o temă care apare des în ficțiunea speculativă, unde fenomenul e satirizat cu o doză sănăroasă de hiperbolă: săracii involuează în timp ce bogații îi exploatează și le dau de făcut munci grele. În cartea „Mașina timpului” a lui H.G. Wells, muncitorii Morlock lucrează din greu pentru elita „inteligentă”, Eloi. Filmul bizar al lui Sean Connery, Zardoz, prezintă umanitatea separată în triburi similare: bogații avansați din punct de vedere tehnologic locuiesc într-o bulă utopică, în timp ce servitorii lor nedezvoltați umblă aproape dezbrăcați și au o religie simplistă și fantastică.

Evident că lucrurile nu stau chiar atât de rău acum, dar aceste drame exagerate au rolul de a ne atrage atenția asupra unei probleme de clasă foarte distructive. Știm de multă vreme că există probleme economice severe într-o societate cu venituri inegale. E clar că sărăcia dă naștere la multe probleme sociale. Iar acum, cercetările științifice ne arată că sărăcia ne distruge creierul. Nu e o direcție promițătoare pentru societate – avem nevoie cu disperare de niște corecturi la nivel instituțional și politic, cum ar fi redistribuirea veniturilor. Gândiți-vă: creșterea taxelor pentru cei bogați din clasa superioară ar putea ajuta la repararea creierelor a milioane de oameni.

Traducere: Oana Maria Zaharia

SURSA;http://www.vice.com/ro/read/copilaria-petrecuta-in-sarcie-are-efecte-nocive-asupra-creierului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu