Pagini

Spusele lui Budha:“Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.”

sâmbătă, 17 octombrie 2015

UN ŢINUT AL ASPIRAŢIILOR ŞI AL VISELOR- Chemarea Sedonei

Orice regiune din lume are un munte sacru sau un loc deosebit în care oamenii se adună, atraşi de energia ieşită din comun care există aici. Sedona este un astfel de loc. Am călătorit în multe locuri sacre din lume, inclusiv în cele din India, Nepal, Israel, America de Sud şi Europa, dar niciunul dintre ele nu mi-a vrăjit inima aşa cum a făcut-o Sedona. Au trecut 15 ani de când locuiesc aici, dar stâncile roşiatice şi apusurile pe care le contemplu în fiecare zi continuă să mă emoţioneze de fiecare dată cu aceeaşi putere.
Sedona este un orăşel aflat în centrul Arizonei, un stat localizat în deşertul din sud-vestul Statelor Unite. Sedona este situată la aproximativ două ore de mers cu maşina de Marele Canion şi la 200 km nord de Phoenix, capitala Arizonei. Este cunoscută uneori sub numele de "ţara stâncilor roşiatice", datorită peisajului monumental alcătuit din astfel de stânci. De îndată ce intri în Sedona, nu poţi să nu înţelegi de ce obişnuiesc localnicii să spună că: "Dumnezeu a creat Marele Canion, dar locuieşte la Sedona".
Unii ar putea crede că Sedona este un loc infernal de cald din cauză că este situat într-un deşert, dar în realitate aici se succed cele patru anotimpuri clasice. Primăvara, câmpurile uscate din jur sunt presărate cu flori sălbatice. Toamna, vegetaţia din canionul Oak Creek se umple de frunze aurii şi ruginii. Iarna este la fel de frumoasă în Sedona. Imaginea fulgilor pufoşi de zăpadă ce cad peste stâncile roşiatice îţi taie respiraţia, iar când dă soarele totul străluceşte într-o lumină orbitoare: stâncile, cactuşii verzi şi cerul albastru. Cine vede aceste imagini înţelege cu uşurinţă de ce numesc localnicii Sedona: "Oraşul Luminii" şi este de acord cu ei.


Deşi populaţia oraşului nu depăşeşte 10.000 de persoane, el este vizitat de peste trei milioane de turişti în fiecare an. Spre deosebire de alte locaţii turistice însă, Sedona este un oraş foarte liniştit. Majoritatea restaurantelor şi magazinelor se închid la 9:00 seara. Cei cărora le place viaţa de noapte ar considera acest loc foarte plicticos. Oraşul este preferat de cei cărora le place comuniunea cu natura, care simt nevoia irezistibilă să îşi facă bagajele şi să vină aici. De fapt, numeroşi rezidenţi ai Sedonei au fost cândva turişti care s-au îndrăgostit de acest loc.
Sedona a fost înregistrată ca oraş în anul 1902, primindu-şi numele după cel al soţiei unui localnic, şeful primului oficiu poştal din zonă. Potrivit arheologilor care explorează vechile situri ale nativilor americani, nativii care au trăit de mii de ani în nordul Arizonei au considerat dintotdeauna Sedona şi canionul Oak Creek un loc extrem de sacru. Siturile descoperite aici nu sunt centrate în Sedona, ci înconjoară acest loc. Nativii vizitau Sedona numai atunci când practicau ritualuri sau ceremonii religioase. Chiar şi astăzi, mai multe triburi yavapai şi apache vin la Sedona pentru a-şi realiza ceremoniile tradiţionale şi pentru a face binecuvântări, la fel cum hinduşii organizează pelerinaje la fluviul Gange.
Sedona este un paradis pentru artişti şi pentru iubitorii de artă. Oraşul găzduieşte cel puţin 40 de galerii, la care se adaugă studiourile. Arta este la ea acasă în acest orăşel. Fără doar şi poate, Sedona este oraşul perfect pentru inspiraţia artistică. Aproape orice vizitator al oraşului simte nevoia să picteze sau să cânte la flaut. In faţa frumuseţii sălbatice a peisajului înconjurător, oamenii simt nevoia să danseze, să cânte şi să îşi manifeste propria creativitate. Chiar şi eu am învăţat aici să cânt la flaut, precum şi arta caligrafiei, deşi până atunci nu am manifestat niciodată veleităţi artistice.
Atunci când vorbeşti despre Sedona, este imposibil să nu menţionezi vortexurile care există aici. Un vortex este un câmp...


http://www.eusunt.ro/carte-Chemarea-Sedonei~3207/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu