Pagini

Spusele lui Budha:“Nu credeţi în buna credinţă a tradiţiilor, chiar dacă datează de generaţii şi sunt larg răspândite. Nu credeţi un lucru numai pentru că mulţi alţii vorbesc despre el. Nu credeţi în bunele intenţii ale înţelepţilor din vremurile trecute. Nu credeţi în ceea ce v-aţi imaginat, sugestionându-vă că un zeu a fost sursa voastră de inspiraţie. Nu credeţi în autoritatea maeştrilor şi a preoţilor. După ce examinaţi totul, credeţi numai în ceea ce aţi verificat şi experimentat singuri şi consideraţi a fi rezonabil după felul vostru de a fi.”

vineri, 1 iulie 2016

OMUL TOTAL


Cercetator dr Marinela Grigore,

Institutul de Stiinte Socio-Umane, Iasi

Pentru a intelege mai bine dinamica dezvoltarii personalitatii umane, psihologia contemporana a recurs de multe ori la valorile culturii orientale. Psihologia dezvoltarii individului pare sa reintegreze cu succes concepte care au fost initial considerate inabordabile, cum ar fi acelea de suflet, Sine sau om total.

            Procesul individuarii (concept propus si definit de psihiatrul elvetian Carl Gustav Jung) reprezinta acea dinamica a personalitatii care conduce, in final, la dezvoltarea tuturor potentialitatilor latente ale fiintei, la actualizarea lor intr-un comportament acceptat si integrat din punct de vedere social. Acest proces complex se desfasoara gradat, in mai multe etape, una dintre cele mai importante fiind cea in care se activeaza la nivelul personalitatii anumite elemente apartinand subconstientului propriu, anumite tendinte inconstiente. Conceputa ca o experienta de varf, aceasta faza conduce la realizarea “maximei individualitatii”, la crearea omului total.
            Transformarile launtrice care conduc la atingerea starii de totalitate presupun in mod necesar, coborarea in inconstient si limpezirea continuturilor sale considerate rusinoase, inspatmantatoare, indezirabile sau penibile. Constientizarea fricilor, recunoasterea frustrarilor pe care le-am dobandit in diversele conjuncturi ale vietii si, in final, cultivarea curajului de a fi noi insine constituie elemente esentiale in acceptarea de sine, in apropierea de centrul fiintei, de suflet. Aceasta etapa coincide cu “opera la negru” din alchimie.


Puterea consta in contemplarea vidului

            In Orient, numeroasele cai practice de a deschide “floarea de aur” a sufletului pot fi abordate prin diversele tipuri de yoga (Hatha, Jnana, Bhakti, Tantra, Kundalini Yoga, etc) sau prin doctrinele spirituale Zen, Tao, Budism, Sivaism casmirian, etc. Ele ofera nu numai conceptii divine asupra realitatii micro si macrocosmice, dar recomanda actiuni practice pentru purificarea sufletului, etapa necesara in calea spre centrul fiintei.
            In ultimele decenii, diferentele intre normal si patologic in starile modificate ale constiintei (traite de mistici, dar si de fiinte care poseda anumite capacitati paranormale) tind sa fie mai bine clarificate chiar si de catre cercetatorii occidentali. Cei ce s-au aplecat cu rabdare asupra studiului acestor fenomene au inteles ca starile iluminatorii, de “topire” a constiintei, de vid al mintii au loc intr-o perfecta stare de luciditate si control mental. Subiectul poate reveni ulterior la starea de constiinta obisnuita si isi poate relua viata sa cotidiana. La polul opus experientelor iluminatorii, starile de confuzie patologica, de autism si de golire mentala se produc datorita trezirii necontrolate a elementelor inconstiente ale psihismului individual. Dupa cum comentau doi cercetatori americani – Ulman si Wolman – este ca si cum am spune ca “misticul inoata intr-un ocean, in timp ce schizofrenicul este dus de curent”.
            Ceea ce psihologii numesc armonie interioara, liniste sufleteasca este numit in Tao “realizarea vidului”. “Puterea consta in contemplarea vidului”, spune maestrul taoist Lu Tzu. Acelasi lucru este sustinut de psihiatrul Wilfred Bion care afirma ca, dupa ce a invatat si a cunoscut tot ce putea cunoaste intr-o existenta, individul, pentru a deveni el insusi, pentru a atinge Sinele si a trai totalitatea, trebuie sa uite tot ce a invatat si a cunoscut. Pentru a reveni la unitate, la acel “zero”, simbol al plenitudinii interioare si al Sinelui revelat, este absolut necesar sa ne depasim vechea personalitate si limitarile ei.


“Floarea de aur” s-a deschis

            Esentiala in “maxima individuatie” este atingerea unei stari de contemplare interioara, care va rupe legaturile noastre cu lumea si va construi individualitatea unei constiinte cosmizate. Nevoia de izolare – pentru regasirea launtrica – este necesara doar in anumite perioade. Revenirea in lume, dupa ce experimentarea luminii interioare si a expansiunii constiintei a avut loc, capata alte dimensiuni” “atunci, floarea de aur s-a deschis”, spune maestru Lu Tzu. O parabola Zen exprima simbolic, in cuvinte simple, procesul devenirii intru Sine: “La inceput, muntii sunt munti si raurile saunt rauri”. Pentru omul obisnuit universul este conform cu lumea sa limitata. “Apoi, muntii nu mai sunt munti si raurilor nu mai sunt rauri”. Primii germeni ai experientelor iluminatorii zdruncina din temelii conceptiile fiintei care a pornit pe calea autocunoasterii. “In final, muntii sunt iar munti si raurile sunt iar rauri”. Experienta iluminatorie plenara conduce aspirantul catre viziunea reala asupra lumii, aparent aceeasi ca la inceput, totusi fundamental diferita. Totalitatea a fost realizata, “Totul este regasit in Unul si Unul este in Tot, spune Lao Tze.
            Drumul catre Sine ne conduce mai intai printr-o etapa conflictuala. Rezolvarea tensiunilor psihice inseamna, de fapt, accederea la un nou nivel de constiinta, aparitia unor interese mai inalte si mai cuprinzatoare. Din aceasta perspectiva, am putea compara depasirea dificultatilor si a problemelor proprii cu ascensiunea pe varful unui munte. Privite de la un nivel inferior, ele genereaza conflicte violente, izbucniri emotionale, nevroze; insa la un nivel inalt atins de fiinta umana, totul pare a fi o furtuna pe care o vedem de pe varful unui munte. “Furtuna” exista mai departe, dar ea nu se mai afla acum in centrul personalitatii noastre. O transformare in ierarhia valorilor personale, in care spiritul si sufletul devin mai importante decat dorintele si satisfactiile imediate, face sa se instaleze detasarea si linistea interioara.

Cautarea este in interior

            Marile probleme ale vietii, comenteaza Jung, sunt depasite prin misterioasele “resurse” interioare care, la unii indivizi, se declanseaza spontan. Acest fenomen produce ceea ce se numeste personalitate totala, acea personalitate capabil sa se autodepaseasca, atingand un nivel de constiinta superior.
Legatura cu adancurile fiintei noastre nu inseamna lipsa evolutiei. Nici un copac ajuns la maturitatea dezvoltarii nu a renuntat vreodata la radacinile sale adanci. El creste numai in su, dar se sprijina permanent p ceea ce este jos. Meister Eckhart spunea: cautarea este “in interior, nu in afara; totul este in interior.”
Se poate vorbi de un proces alchimic al devenirii individuale. De fapt, intregul simbolism oriental al mandalelor se refera la un proces alchimic de rafinare si innobilare; intunericul genereaza lumina; ignoranta se transforma in cunoastere; ura se metamorfozeaza in iubire; din plumb se dezvolta aurul nobil; altfel spus, ceea ce este inconstient devine constient sub forma unui proces de viata, de crestere.
Un alt simbol – european de asta data – al cunoasterii de sine si al realizarii lui Tao, poate fi regasit in conceptul de fiinta perfecta al omului platonic, rotunjit, unind in el ambele sexe, acea fiinta androginala.

Sufletul are o functie religioasa

In legatura cu forta terapeutica a credintei, Jung face o observatie interesanta: “Nebunia este posedarea personalitatii de catre un continut inconstient care nu este asimilat de constiinta; si nici nu poate fi asimilat, deoarece constientul ii neaga existenta. In termeni religiosi, aceasta atitudine s-ar putea exprima astfel: nu avem teama de Dumnezeu si consideram ca totul trebuie judecat dupa standarde umane”.
Totusi religia practicata la modul exterior, pasiv, nu este considerata o solutie infailibila. Atat timp cat trairea religioasa nu este o experienta a propriului suflet, nu s-a realizat nimic esential. Trebuie sa intelegem ca misterul sacralitatii nu exista numai in sine, ci este intemeiat mai ales in sufletul omului. Credinta nu se identifica astfel cu bigotismul ritualic religios ci, dimpotriva, anunta libertatea in spirit, in constiinta, trairea unei stari de plenitudine.
Asadar exista anumite legi tainice ale fiintei care o imping inevitabil catre cautarea esentei sale ultime. Lui Jung i s-a reprosat ca “ a divinizat sufletul”. “Dar, noteaza el, nu eu, ci Dumnezeu l-a divinizat! Nu eu am atribuit sufletului o experienta religioasa, eu doar, am expus faptele cre confirma ca sufletul este naturaliter religiosa, adica are o functie religioasa”.
Se intelege insa ca aceste “experiente mistice de varf” – cum le numeste psihologul umanist Maslow – trairi necesare al devenirii intru sine, sunt accesibile doar acelora care au invatat sa se autodepaseasca, celor care au curajul si puterea interioara de a nu se identifica nici cu dorintele proprii, nici cu prejudecatile lumii din care fac parte. Accesul la omul total, este de parere Maslow, reprezinta un fapt pe cat de profund, pe atat de greu de atins. Pentru ca putini sunt aceia care au cu adevarat puterea dea renunta si de a persevera in conditii adverse, putini isi trezesc acea sublima automotivare de a-si regasi Sinele divin, punctul de conexiune intre micro so macrocosmos, intre uman si divin. Sa nu uitam ca desi multi sunt chemati, putini sunt alesi. Cei ce ating stadiul ultim al evolutiei lor, individual si spirituale sunt numiti cu veneratie sfinti, iluminati, siddha-si sau fiinte eliberate spiritual. Despre acestia putem spune ca si-au atins scopul pentru care au fost creati; acela de a se intoarce la Dumnezeul Tatal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu